Ieri stateam p pervazul ferestrei si ma uitam la trecatori...o vreme am incerkt sa ii urmaresk q privirea dar mi'a fost imposibil... oamenii sunt prea grabiti... inceark sa treaca prin viata cu viteza luminii uitatnd sa acorde timp lucrurilor marunte care ne umplu sufletul de bucurie... si apoi te'am zarit... te diferentiai de ceilalti... emanai o raza de bucurie in jurul tau.. ai vazut o floare care crescuse pe marginea trotuarului intr'o crapatura a asfaltului... te'ai aplecat te'ai uitat zambind la ea si ai plecat mai departe... seara eram tot acolo ganindu'ma la tine... te'am vazut... dupa cateva minute m'ai observat... ai venit sub geamul meu si m'ai chemat... nu stiu de ce dar te'am ascultat... am coborat in fuga scarile... tu ma asteptai fericit in fata usii... m'ai luat de mana zambind si am pornit in fuga... "unde mergem?" te'am intrebat mirata.."vreau sa vezi ceva nemaipomenit... dar grabeste'te" dupa ce am alergat o perioada ca doi nebuni pe strazi nestiute am ajuns pe malul unui lac... "aseaza'te aici..." mi'a zis... m'am asezat pe iarba langa el... "priveste!" mi'a spus aratand orizontul... m'am blocat... era minunat... era... cel mai frumos apus pe care il vazusem in viata mea... am stat amandoi uitandu'ne la soare pana cand a disparut park inghitit de lac... un apus.. si apoi... un sarut... ne'am ridicat si am plecat... ne'am plimbat toata noaptea pe strazi tinandu'ne de mana... dimineata ne'am despartit in fata casei mele cu un sarut... fara cuvinte... a fost cea mai frumoasa noapte din viata mea... acum sunt din nou pe pervaz asteptandu'te...
